Peștera
Jurnal rătăcit: 29 ianuarie 2010.
O carte din ultima serie a lui Saramago, dacă un autor poate să cuprindă perioade și serii de creație. Perioade știm sigur, dar serii? E vorba de sfârșitul saramagian, de ultimele, de cele mai recente cărți. Titlu în aparență nu spune nimic. Peștera apare la pagina 346, ca o încununare a lecturii, un final magistral, bine lucrat, desigur.
Cipriano Algor e olar, creator. Ceramicele sale nu mai sunt dorite însă de către Centru, un oraș mamă, atoateștiutor și protector al tuturor, și cel care știe tot ce e bun și frumos și necesar tuturor oamenilor care trăiesc în el și în jurul lui. Soția sa a murit în urmă cu câțiva ani, iar tot ce i-a rămas acum e olăria și cuptorul ei, fiica Marta, ginerele Marcal și un câine care se va numi Găsit. Obligat să retragă produsele sale de pe piața de desfacere a Centrului, Cipriano Algor se găsește în situația de a căuta o alternativă de a reveni pe drumul cel bun în ce privește partea financiară. Ce expresie!
Marta îi propune să facă păpuși, statuete, bibelouri, cum vrei, din ceramică. Abia acum începe Cipriano Algor să se numească într-adevăr creator. El alege șase figuri pe care le propune celor de la Centru. După multe încercări mai puțin reușite, Algor și fiica sa reușesc să creeze un prim eșantion-model după care să facă cele 200 de statuete cerute de Centru pentru început. 1200 în total. Nu se vor fi făcut decât 400, 200 din ele nefiind suflate în culoare.
Marcal, ginerele lui Cipriano Algor, e gardian, și așteaptă să fie promovat, pentru a primi un apartament în Centru, unde împreună cu Marta și socrul său, vor crește și viitorul fiu. Imediat ce această mutare are loc, în același timp cu expansiunea continuă a spațiului comercial, turistic, rezidențial al Centrului,descoperirea unei peșteri. Marcal este numit gardian pentru o noapte, până la sosirea experților care să pună la încercare veridicitatea peșterei. În aceeași noapte, Cipriano Algor se hotărăște să coboare pentru a vedea cu ochii lui descoperirea din subsolul Centrului.
A doua zi se întoarce la casa sa și la olărie, unde Găsit îl aștepta împreună cu Isaura Madruga. Va rămâne aici pentru alte câteva zile, până în momentul sosiri și copiilor săi, Marta și Marcal, care nu vor să-și crească copilul acolo unde Peștera lui Platon este deschisă publicului larg pentru a fi vizitată zilnic.
Te așezi pe o bancă de piatră și aștepți, privind jocul umbrelor, fals și totuși reflexie a realității. Dar… nu e decât umbră, o figură ștearsă și fără culoare. Încărcătura metaforică a romanului e deosebită, Saramago se folosește de câteva elemente pe care le inserează în text foarte dibace, pentru a ne oferi cât îi trebuie unui autor pentru a-și menține cititorul în universul lecturii.
După cum am mai afirmat, Saramago este, pe lângă Dostoievski, un autor pe care îl prefer în orice moment. Cu toate că doar în parte îmi e pe plac creația lui, Toate numele, Intermitențele morții, Eseu despre orbire și Peștera sunt lecturi pe care nu le poți uita cu ușurință, și care te agață cu o lejeritate întâlnită rareori.
