Pencil drawings

Jurnal rătăcit: 28 noiembrie 2009

E una din acele cărţi pe care nu o poţi lăsa din mână decât atunci când, obosit, în mijlocul nopţii, ochii ţi se închid de la sine, şi textul dispare sub valul negru aducător de somn.

Expresul de Stambul e scris undeva la începutul “carierei” lui Graham Greene, iar personajele care apar acum vor reveni şi în celelalte divertismente, aşa cum numeşte el multe dintre romanele sale. Myatt, Coral, Josef Grunlich şi Dr. Czinner sunt cei care conduc toată acţiunea. Apariţia lui Josef e momentul cel mai plăcut al lecturii, şi sunt total subiectiv acum, cu toate că ucide în doar câteva minute.

Poveste lui Myatt şi Coral Musker, cea a lui Czinner, lider comunist în Belgrad, şi a domnişoarei Warren, jurnalistă, cea a scriitorului Savory, precum şi cea a lui Josef Grunlich, care n-a fost “găbuit” niciodată, se împletesc la un moment dat una cu cealaltă, dacă erau la început separate de compartimentele trenului.

Graham Greene urmăreşte cu măiestrie spectrul psihologic al fiecărui personaj, iar textul are iz de vară, deşi peste trenul cu care se călătoreşte către Constantinopol se năpusteşte furioasă iarna.

Iţele încurcate ale romanului, dar limpezi, au dus la apariţia Orient Express-ului. Eu unul nu l-am văzut, dar sunt sigur că e la fel de aromat şi plăcut ca şi cartea.

Pentru o lectură frumoasă, a se servi ceai fierbinte şi un pătrăţel de ciocolată.