roşu

Lucian Popa

numele meu e roşu nu ştiu de ce

mi-ai spus roşu dar mâinile îmi atârnau

pe lângă corp inert

degetele tale fugeau prea repede ca eu să le pot atinge

să le pot gusta din dulceaţă

ţi-am atins genunchiul şi gleznele au tăcut

zumzăitul greierilor

nimic peste adunătura de cuvinte

pe care le-am rostit în fugă

despre ploaie şi despre asfalt

mi-ai spus roşu nu ştiu de ce

Scrisoare fără destinatar, din 16 octombrie 2009

This entry was posted on Friday, October 16th, 2009 at 20:25 and is filed under Scrisori fără destinatar. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply